Istoria tiparului

     Cel care a descoperit o noua metoda de a multiplica scrierea (nu manual cum se facea pâna la finele secolului XIV) a fost germanul Johannes Gensfleisch, cunoscut si sub numele de Gutemberg. Din pricina confruntarilor din orasul sau natal, Mainz, între vechile familii patriciene si breslele mestesugaresti în deplina ascensiune, a trebuit sa se refugieze la Strasbourg, în anul 1428.
     Dupa moartea fratelui sau, în 1444, Gutenberg s-a întors în Mainz, pentru a-si continua experimentele orientate în directia tiparirii unor texte scrise.
     Problema de fond cu care se confruntau tipografii pâna atunci, si la care Gutenberg încerca sa gaseasca o rezolvare, era matrita compacta folosita pentru fiecare imprimare. Folosirea acestei matrite facea imposibila corectarea erorilor, fiind necesara refacerea acesteia în întregime, iar refolosirea ei la alte tipariri nici nu se putea lua în calcul. Atunci Gutenberg a gasit solutia ideala, aceea de a folosi caractere mobile, reprezentând fiecare câte o litera sau un semn grafic. Aranjarea literelor în casete distincte facea culesul textului relativ usor, problemele aparând doar la alinierea literelor si la calcularea lungimii rândurilor, astfel încât acestea sa fie încadrate frumos si echilibrat în pagina.
     În 1445, la Mainz, Gutenberg tipareste un fragment din "Cartea Sibilelor", mai precis o poezie germana din secolul XIV. Urmeaza sa tipareasca fragmente din gramatica lui Aelius Donatus, un calendar astronomic în 1448, o bula papala contra otomanilor si chiar formulare pentru indulgente în anul 1454 si lucrari de mici dimensiuni.
     În 1448, Gutenberg se înhama la un proiect care, în final, se dovedeste a fi prea mare pentru el. Începe sa împrumute bani pentru a cumpara materialele necesare tiparirii cartii fundamentale a Crestinitatii, Biblia. Deoarece tot nu facea fata cheltuielilor, în 1450 si 1452 împrumuta 800 de florini de la Johannes Fust, fratele primarului din Mainz, acesta devenind si asociat în afacerea sa. Aproape de sfârsitul marelui proiect, la finele anului 1455, Fust profita de faptul ca datoria era scadenta si, fara sa faca nici un compromis, preia întreaga afacere, si ajutat de Peter Schoffer, care fusese calfa lui Gutenberg, tipareste, în august 1456, Biblia cu 42 de rânduri.

Biblia cu 42 de rânduri este considerata o bijuterie a artei tipografice, cuprinzând 2 volume si un total de 741 de pagini cu aproximativ 2.500.000 de semne. Calitatea sa, aranjarea în pagina, si finetea cu care a fost întocmita o fac sa rivalizeze cu cele mai pretentioase manuscrise ale vremii.
Dupa aceasta experienta, Gutenberg nu a abandonat activitatea tipografica, reusind între 1458 si 1460 sa tipareasca pentru Konrad Humery o noua editie a Bibliei (Biblia cu 36 de rânduri) si un Catolicon, care reproduce enciclopedia latina a lui Baldus de Janua din 1286.

     Cucerirea Mainz-ului în 1462 de catre arhiepiscopul Adolf de Nassau a facut ca activitatea tipografica a lui Gutenberg sa înceteze. Dupa ce a fost exilat, Gutenberg primeste, totusi, permisiunea de a se întoarce în orasul sau natal, unde a murit la 3 februarie 1468.
     În 1458, Johann Mentelin a fost primul tipograf din afara Mainz-ului care duce aceasta arta la Strasbourg. În 1460, Albert Pfister, folosind unele dintre vechile litere ale lui Gutenberg, deschide prima tipografie din Bamberg.
     Din momentul în care Adolf Nassau a ocupat Mainz-ul, tehnica tiparului s-a raspândit rapid, deoarece fostii ucenici ai lui Gutenberg si Schoffel au fugit din oras, luând cu ei cunostintele tehnice si, în primul rând, poansoane pentru litere.
     Tipografiile se înfiintau foarte repede, în marile orase si în jurul universitatilor, unde cererea de carte era mare.

Koln 1466
Basel 1467
Augsburg 1468
Venetia 1469
Paris, Nurnberg si Utrecht 1470
Milano, Napoli si Florenta 1471
Lyon, Valencia si Buda 1473
Cracovia si Bruges 1474
Lubeck 1475
Londra 1480
Stockholm 1483

     În 1490, se deschide prima tipografie a spatiului ortodox, la Cetinjie, Muntenegru. În 1508, a urmat tipograful Macarie, care a tiparit la Târgoviste un Liturghier slavon, urmat de Octoih (1510) si un Evangheliar (1512). Deoarece în Tarile Române cererea de carte era foarte slaba, activitatea tipografica înceteaza pâna în 1530. În 1539, apare prima tipografie dincolo de ocean, în Mexic, iar în 1553, la Moscova.
     40.000 de titluri au fost tiparite pâna la sfârsitul secolului al XV-lea, în editii de câte 200 - 300 de exemplare. Dintre cartile tiparite înainte de 1500 (incubule), 40% s-au editat în Italia, 30% în Germania, 15% în Franta si restul de 15% în restul Europei.
     Reforma religioasa a marit considerabil piata pentru cartile religioase, acest lucru ducând la perfectionarea tiparului si începerea diviziunii muncii.
     Marshall McLuhan a afirmat ca inventarea tiparului a determinat intrarea omenirii în ceea ce el a numit "galaxia Gutenberg". Raspândirea rapida a cunostintelor si modelarea mintala pe care o face cartea fac ca si astazi, în era audio-video, sa simtim nevoia unei lecturi.